Scurta istorie a dansului

0
2134
Despre dans

istoria dansului 001„Dans”- conform dictionarului explicativ al limbii romane, reprezinta un ansamblu de miscari ritmice si variate ale corpului omenesc executate in ritmul unei melodii si avand caracter religios, de arta sau de divertisment.

Exista mai multe variante ale dansului: dans ritual, dans popular, dans de caracter, dans de salon, dans modern, dans clasic. Acesta din urma, numit si academic, este un ansamblu de miscari artistice conventionale care constituie baza tehnica a coregrafiei, a spectacolelor de balet, etc.

Dansul poate exprima emotii, poate spune o poveste, poate crea o atmosfera specifica sau poate etala rezistenta fizica a dansatorului. Dansul poate fi de societate – pentru distractie, sau poate fi creat pentru a sustine un spectacol.

Oamenii au dansat de mii de ani- figuri de istoria dansului 002dansatori apar in picturile rupestre din Europa si Africa, datand din timpuri preistorice.
Multe dansuri primitive sunt inca populare si astazi, fiind corelate cu ceremonii religioase sau superstitii. Dansul englez „morris” se bazeaza pe vechi ritualuri razboinice, iar dansatorii voodoo din Haiti intra in transa in timp ce invoca spirite.
Expresivul dans dramatic al vechilor greci a avut o influenta de lunga durata asupra culturii Vestului. Dansurile de societate, unde sunt respectate seturi de pasi, au aparut cu multe secole in urma. Dansul Bugaku din Japonia a aparut in secolul al VII-lea. In Europa medievala, dansurile de societate erau populare la curtile regale. Multe erau adaptari are dansurilor populare ale oamenilor obisnuiti. In secolul al XV-lea existau deja profesori de dans care predau ultimele dansuri aparute.

istoria dansului 003Baletul isi are originea in curtile regale ale Italiei anilor 1400, insa s-a dezvoltat si in Franta. Regele Louis al XIV-lea a fost un dansator entuziast si a deschis prima academie de dans la Paris, in 1661. Pana atunci majoritatea dansatorilor erau amatori, apoi au aparut si profesionisti. Directorul academiei, Charles-Louis Beauchamp, a contribuit la standardizarea miscarilor clasice. Se crede ca el a creat primele trei pozitii ale picioarelor si mainilor in balet. In a doua jumatate a anilor 1800 baletul clasic a luat si mai mare amploare, realizandu-se mari capodopere precum „Lacul Lebedelor” a lui Ceaikovski.

La inceputul anilor 1900 unii dansatori au inceput sa creeze istoria dansului 004un stil liber, renuntand la modelele rigide si la antrenamentele baletului clasic. Pe masura ce a trecut timpul, tendintele dansului de societate s-au schimbat odata cu muzica. Noile dansuri incitante ale secolului al
XX-lea s-au bazat in mare parte pe traditiile africane, americane si irlandeze, cum sunt jazzul si stepul. In prezent, dansul s-a transformat pe toate meridianele intr-un soi de antrenament fizic. Facand bilantul unor cercetari complexe, medicii au demonstrat avantajele dansului in
vederea mentinerii sanatatii si a vigorii.

istoria dansului 005Miscarea in ritmul alert al muzicii fortifica muschii, imbunatateste circulatia sangelui, intensifica respiratia, oferind o oxigenare pulmonara mai bogata, produce un masaj al muschilor abdominali, contribuind la o functionare mai buna a stomacului si intestinelor. Dansul pastreaza supletea siluetei si provoaca un somn mai sanatos. Si nici nu s-ar putea altfel, caci, dupa observatiile unor fiziologi, dansul necesita 750 de kilocalorii pe ora, cam aceeasi energie cat consuma un boxer pe
ring timp de noua-zece reprize.

THEY CALL IT DANCE

I CALL IT LIFE!

LĂSAȚI UN MESAJ