Vatican – arta si maretie

0
954
Vatican

N-ai cum sa vii la Roma cateva zile si sa nu pui pe lista, intr-una din ele, si Vaticanul. Nu e simplu! Iti trebuie multa rabdare si toleranta. Mii si mii de oameni vin la Vatican zilnic, cozile la intrare sunt kilometrice. Tocmai din aceasta cauza, cand am ajuns aici, am ales sa platim un ghid prin intermediul caruia sa scutim asteptarea aceasta. Accesul catre muzeele Vaticanului s-a facut astfel mai rapid, scutind vreo 2-3 ore.
Desi nu sunt adepta vizitei in grup si urmarirea constanta a unui ghid (imi place sa am ritmul meu), vizita a fost foarte eficienta pana la urma, pentru ca am avut parte de o doamna ghid foarte fâsneata, care ne-a condus rapid prin toate incaperile, dandu-ne cateva informatii despre ceea ce vedeam.

Ce am vazut? Arta! Nu o sa intru in prea multe detalii, ca nu suntem la ora de istorie, va las doar cateva poze pentru a va face o idee.

Apogeul a fost Capela Sixtina, o adevarata capodopera, ceva extrem, incredibil, grandios! 

Picturile de pe pereții laterali au fost executate de cei mai mari artiști ai timpului: Pietro Perugino, Sandro Botticelli, Domenico Ghirlandaio, Cosimo Rosselli, Luca Signorelli și de ajutoarele lor, printre care Pinturicchio, Pietro di Cosimo și Bartolomeo della Gatta. Subiectele picturilor reprezintă teme de istorie religioasă, selecționate după conceptul medieval de împărțire a istoriei lumii în trei epoci: prima de la Facerea lumii la darea Celor zece porunci, a doua de la Moise până la nașterea lui Isus Cristos, a treia fiind epoca creștinismului (sursa wikipedia).

Tavanul a fost pictat de Michelangelo in 4 ani. Iar uriasa fresca – Judecata de Apoi – a fost pictata tot de acesta dupa mai bine de 20 de ani de la terminarea tavanului si a fost realizata in 8 ani. O capodopera amutitoare!

Din pacate aici nu ni se permitea sa facem poze. Trebuia sa pasim in liniste, sa ne gasim un loc si sa admiram, tacuti, minunatia. Absolut suficient, de altfel. In plus, nicio poza nu poate reda impactul, forta si maretia pe care le are fresca in realitate.

Ultimul obiectiv din cetatea Vaticanului a fost Basilica Sfantul Petru (Basilica San Pietro), cea mai mare biserica din lume. O frumusete! Este construita pe locul unde se presupune ca a fost inmormantat Sf. Petru.

Dupa vizita din interior am urcat in cupola pentru a admira de la inaltime Vaticanul cu frumoasa Piata Sf.Petru. O adevarata provocare! Sunt peste 500 de trepte pana sus, iar pe masura ce urci spatiul se ingusteaza si ai impresia ca peretii vin peste tine. Un traseu imposibil pentru claustrofobi.

Accesul pe scari costa 6 euro, iar cu liftul 8. Am ales liftul mai mult din considerente legate de timp. Nu era coada si am ajuns mai repede sus. Sus insemnand mai intai in cupola bisericii pe interior, de unde, de la o inaltime considerabila (vreo 70 de metri), atmosfera se schimba total, lucrurile capata alta dimensiune, iar oamenii se vad precum furnicile.
Calatoria nu se opreste aici. Ca sa ajungi in cupola pe exterior trebuie sa mai urci. Si am urcat!🙂

Spatiul s-a ingustat, peretii s-au aplecat, iar urcusul pe o scara ingusta si in spirala ne-a dat ameteli. 

Nu a fost simplu sa ajungem in varful artei (adica al bazilicii), dar a meritat cu varf si indesat. Am iesit in sfarsit la lumina de la capatul tunelului(la propriu vorbind). Vantul adia fix cat sa-mi alunge disconfortul provocat de caldura si efort, iar ochii mi-erau incantati de privelistea deosebita. Am admirat cladirile Vaticanului, parcul si piata San Pietro. In departare, la orizont, se intrevedea si Tibrul. O veritabila carte postala!

Cam asa a fost experienta mea prin Vatican! O lectie de cultura si o zi memorabila!

Multumesc pentru vizita! Sunteti pupati!💋

LĂSAȚI UN MESAJ